Jakas reklama 

 

Braşov
Stema oraşului Braşov Braşov în România
stemă amplasare
Amplasare 45°39′N 25°36′E
Ţară România România
Judeţ Braşov
Atestare documentară 1234
Populaţie (2002) 284 596 [1]
Suprafaţă 267,32 km²
Densitatea populaţiei 1064 loc./km²
Altitudinea medie aprox. 600 m n.m.
Localităţi
componente		 {{{componenţă}}}
Primar George Scripcaru
Sit web ro Pagina oficială
Braşovul văzut de pe Tâmpa
Braşovul văzut din satelit în 1999
Poziţia oraşului Braşov în cadrul regiunii
Poziţia oraşului în cadrul regiunii
[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Braşov]]
Harta administrativă a oraşului

Braşov (în germană Kronstadt, maghiară Brassó, latină Brassovia/Corona; de asemenea pe hărţile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov, între 1950 şi 1960 Oraşul Stalin) este reşedinţa şi cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România. Deţine titlul de oraş-martir. Potrivit recensământului din 2002, are o populaţie de 284 596 locuitori.[1] Staţiunea de iarnă Poiana Braşov se află la 12 km distanţă de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patronul oraşului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforţii Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în relief.

În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.

Braşovul este cunoscut şi datorită Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”, ce se ţine aproape în fiecare an în centrul oraşului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Tom Jones, Ray Charles, P!nk sau Christina Aguilera.

Municipiul Braşov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice şi înfloritoare oraşe din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate şi a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activităţi economice şi culturale.

Cuprins


modifică Istoria

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria Braşovuluivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Braşov - stampă din 1689, dinainte de incendiu

Mărturiile dezgropate indică prezenţa unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Braşovului apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului

Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existenţa unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piaţa Sfatului, a unor aşezări şi cetăţi pe Dealul Melcilor şi în cartierul Valea Cetăţii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autorităţile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul XIII al erei noastre, nici un document nu pomeneşte de Braşov. Totuşi, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Şchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Şchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.

1203: Tradiţia şi cronicile calendarelor braşovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Braşovului”. Totuşi documentele şi izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei. Se pare că au întărit cetatea Braşovia de pe Tâmpa.

1228: Se întemeiază la Braşov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.

1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat aşa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conţine o listă a tuturor mănăstirilor premostratense din Ungaria şi Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaşte „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

Braşov, aşa cum apare într-o gravură din 1750

1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Şprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construieşte la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci.

1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincenţiu, fiul lui Akadas, proprietate aşezată între pământurile românilor de Cârţa, cele ale saşilor „de Barasu” şi cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ţinut întreg. După afimaţia sa, toate cele trei toponime la care face referinţă documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat şi nu la vreun oraş. În acest caz „Braşov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta şi o fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ştefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” şi „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităţilor Mikofalva şi Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum şi a altora, privind familia comiţilor din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Braşov sau la Ţara Bârsei.

Cetatea Braşov în secolul al XVII-lea

1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedeşte a fi primul act păstrat care a fost emis în Braşov, purtând menţiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmează menţionarea tot mai deasă a municipiului: Braşov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.

1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.

1364: Braşovul primeşte privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă şi depozit” din 1369.

1377: Se începe construcţia bisericii Sf. Maria (sau Neagră, cum va fi numită după incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.

1395: Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianţă împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Braşovului de a-şi construi fortificaţii de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.

1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbeşte despre biserica Sf. Nicolae din Şchei şi lasă să se întrevadă existenţa unui locaş de învăţătură în jurul ei.

1421 şi 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acţiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.

1424: Blănarii braşoveni îşi alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Braşov fiinţau 43 de bresle, deservite de 1.227 meşteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuţitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuşi, ţesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.

1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără şi dă ordin de distrugere a cetăţii Braşovia de pe şaua Tâmpei, piatra şi materialele de construcţie ale acesteia fiind folosite la întărirea cetăţii medievale a Braşovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porţi fortificate şi 32 turnuri de apărare (numite şi „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri şi era înconjurată de un şanţ de apărare plin cu apă.

Pentru detalii, vezi articolul  Fortificaţiile Braşovuluivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată.

1486: Braşovul şi toată Ţara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului „Andreanum” pentru toţi saşii din Sibiu, Mediaş, Braşov şi Ţara Bârsei.

1521: Judele Braşovului, Johann (Hans) Benkner, primeşte de la Neacşu din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, veşti despre mişcările trupelor turceşti de dincolo de Dunăre.

1524: Se construieşte în lemn Cetăţuia, o puternică fortăreaţă pe Dealul Cetăţii. Curând, va fi cucerită şi distrusă din ordinul lui Petru Rareş, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627) şi patru bastioane la colţuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru armatele habsburgice şi închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.

1533: Umanistul Johannes Honterus înfiinţează prima tipografie din Braşov, urmată de primul gimnaziu din localitate, la 1544.

1546: La Braşov se înfiinţează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.

1559: Diaconul Coresi tipăreşte la Braşov prima sa carte în limba română: „Întrebare creştinească”.

1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Braşov unde îşi uneşte oastea cu trupele secuilor răsculaţi. În ziua următoare, voievodul primeşte cheia oraşului. După cucerirea Transilvaniei, va ţine prima dietă în Casa Sfatului.

1628: Protopopul Vasile din Şcheii Braşovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

Harta Braşovului din anul 1897

1688: Braşovenii se răscoală împotriva noilor autorităţi habsburgice. Mişcarea este înăbuşită, iar capii ei executaţi.

1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustieşte cetatea. Puţine clădiri rămân neatinse. Drept urmare acestei calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un secol, timp în care şi-a schimbat aspectul arhitectonic al faţadelor.

1731: Dascălul şcheian Petcu Şoanu tipăreşte primul calendar-almanah românesc.

1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activităţii dascălilor şcheieni.

1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetăţii prin instalarea felinarelor cu ulei.

Imagine panoramică din 1906

1835: Se înfiinţează „Casa generală de economii” din Braşov, prima instituţie de credit din Transilvania. Între 1837 şi 1867, primul director al acesteia va fi Peter Lange von Burgenkron.

1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacţia lui George Bariţ. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipăreşte şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1848: Revoluţia paşoptistă cuprinde şi Braşovul. Aici a fost redactat documentul programatic „Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntaşi de seamă ai culturii şi politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din Şchei manifestă pe 11 aprilie pentru câştigarea de drepturi politice.

1850: Este întemeiat Gimnaziul român sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Şaguna, căruia îi poartă numele astăzi.

1854: Între Braşov şi Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.

1873: Pe 30 martie în Braşov pătrunde primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosinţă şi linia Braşov - Bucureşti.

Harta Braşovului în 1922
Stema oraşului în perioada interbelică

1889: Braşovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectaţi 22 de abonaţi particulari. Exista o legătură telefonică cu Zărneştiul.

1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Braşov pe itinerariul Piaţa Sfatului - Gara Bartolomeu. Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.

1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea Gimnaziului „Andrei Şaguna”.

1916: 16 august Armata Română intră în Braşov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine primul primar român al Braşovului. Pe 8 octombrie, garnizoana românească din oraş este masacrată de către inamic în aşa-numita Tranşee a morţii din Bartolomeu.

1930: Este înfiinţată Uzina electrică, cu finanţarea principalelor fabrici braşovene, nevoite până atunci să utilizeze generatoare proprii.

1940: În urma Dictatului de la Viena, Braşovul rămâne României. Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimţit şi la Braşov (7,4° pe scara Richter)

1943: Până în 1944 Braşovul suferă distrugeri însemnate din cauza bombardamentelor aviaţiei americane.

1945: În ianuarie, saşii din Braşov sunt deportaţi în U.R.S.S.

Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960 s-a numit Oraşul Stalin, după Iosif Vissarionovici Stalin, şi a fost capitala regiunii cu acelaşi nume. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

1960: Se inaugurează clădirea Teatrului Dramatic

1968: Are loc prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”.

1971: Se înfiinţează „Universitatea din Braşov”, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul Pedagogic.

1977: Pe 4 martie se resimte un cutremur puternic (7,2° pe scara Richter). Ulterior au loc consolidări la Casa Sfatului, Poarta Şchei, Liceul Sportiv şi la alte clădiri afectate.

1986: 31 august: Cutremur de pământ (7° pe scara Richter)

1987: 15 Noiembrie Muncitorii braşoveni se revoltă împotriva regimului comunist. Totul a pornit de la Intreprinderea de Autocamioane, unde lucrătorii erau nemulţumiţi de neplata salariilor cuvenite şi înăsprirea condiţiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte intreprinderi precum şi o mare parte a populaţiei oraşului. Revolta a fost înăbuşită de forţele comuniste iar liderii ei întemniţaţi şi supuşi la torturi şi deportări.

1989: 22 - 25 decembrie Revoluţia. La Braşov au loc violenţe soldate cu numeroase victime (84 morţi şi 236 răniţi).

1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9° pe scara Richter)

2004: 27 octombrie: Cutremur de pământ resimţit foarte puternic (6° pe scara Richter)

modifică Calamităţi abătute asupra Braşovului

De-a lungul vremii, Braşovul a suferit numeroase calamităţi, naturale sau antropice, ceea ce nu a împiedicat totuşi dezvoltarea sa:

¹ - pentru prima dată se iau măsuri eficiente de stăpânire a focarului

modifică Numele si stema

modifică Etimologia toponimelor „Braşov” şi „Corona”

„Într-o lucrare din 1933, Nicolae Drăgan constata cât de răspândit este numele Braşov în spaţiul ţării noastre: într-o comună Ileni, într-o altă comună Rodj în judeţul Timiş în veacul al XV-lea şi hidonimul «Braşovana» în judeţul Neamţ, vale şi sat lângă Vaslui, «Izvorul Braşovului» lângă Buzău şi «Braşoviţa» lângă Ialomiţa. I se atribuie toponimului o origine slavă în baza radicalului «Braş». I. Pătruţ, slavist clujean, îl apreciază ca un derivat din antroponimul «Braso»” (prof. Vasile Olteanu). Sextil Puşcariu îl socotea tot un antroponim/diminutiv: „Braşa”. Profesorul Pavel Binder, într-un studiu din 1964 explică faptul că cele două numiri, Corona şi Braşov, se suprapun în timp: „Corona” desemna cetatea iar „Braşov” împrejurimile. Aceste afirmaţii atrag replica academicianului Alexandru Surdu, care apreciază că toponimul Braşov este tot una cu cetatea Braşov. Totodată, socoteşte ca fantezistă interpretarea profesorului braşovean F. Philippi, conform căreia cele două numiri (Corona şi Braşov) se pot explica prin legenda regelui maghiar Solomon, care, îngropându-şi coroana lângă un copac ar fi generat expresia slavă „crono na brad tschop-lita”. Astfel, din „crono” derivă Corona, iar din „brad” - „Bra(d)şov”.

Unii cercetători pun denumirea Braşovului în legătură cu „râul Braşov”. „Fluvium Brassou” este, într-adevăr, atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul şcheian Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”. Pavel Binder plasează râul însă în Ţara Bârsei şi nu la poalele Tâmpei, probabil râul Ghimbav. Totuşi, se pare că râul despre care se vorbeşte nu e altul decât actualul pârâu Graft, care, până a fi canalizat, venea din Şchei învolburat şi mare.

Alţi cercetători derivă numele de la cetatea Braşovia de pe Tâmpa, ideea fiind propusă în 1874 de F. Philippi şi reluată în 1928 de G. Treiber şi E. Jekelius. Astfel, ei localizează Braşovul iniţial în cetatea de pe Tâmpa, de unde s-ar fi transmis mai apoi aşezării din vale. Etimologic, ei considerau numele „Barasu” ca provenind din slavonul „baras”, însemnând „cetate” sau „adevăr”. Totuşi, G. Kisch, în 1929 încearcă o nouă derivare a celor două toponime, Corona şi Braşov, după lucrarea lui F. Philippi: „krun”, care ar fi însemnat „ienupăr” sau „brădişor”, de unde numele de „Braşeu”>„Bră(d)şeor”.

O teorie recentă afirmă că denumirea de Kronstadt/Corona provine de la Kronos - zeul timpului. Acest zeu, în mitologia geto-dacilor, după cum afirma istoricul antic Mnaseas, corespundea lui Zalmoxis. Strămoşii noştri, având credinţe uranianiene, au ridicat pe Tâmpa altare pentru sacrificii (o fântână cu oase, descoperită de arheologi pe munte, demonstrează că aici s-a practicat un cult păgân). La venirea romanilor, după ocuparea Daciei de către Traian, atunci când au găsit altarele de pe Tâmpa, în spiritul lui Saturn (zeul timpului) au numit înãlţimea „Tempus - Temporis”, şi au perpetuat tradiţia. Cu timpul denumirea s-a transformat în „Tempea - Tâmpa”. Cavalerii teutoni, când s-au aşezat aici au tradus în limba germană numele vechi al cetăţii, precum au făcut şi romanii. Astfel, „cetatea timpului” sau „cetatea lui Kronos” a devenit „Kronstadt”. În această situaţie, „Kron-” provine de la prescurtarea lui Kronos. Ulterior, sub influenţa creştinismului (care îşi însuşea frecvent elemente de cult păgân, dându-le o explicaţie mistică) saşii au considerat pe „Kron-” ca provenind de la „Krone”, „coroană”. Despre acest lucru a vorbit şi Florin Olteanu, în Karpaten Rundschau, nr. 38-1587-/24.IX.1982, articolul „Zalmoxis - Tempus - Corona”.

modifică Termeni derivaţi

modifică Stema şi steagul municipiului

Stemele vechi ale Braşovului
Steagul actual al Braşovului

În 1353 stema Braşovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoţită de o floare de crin. Din 1429 a apărut şi trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetăţii (Corona). Stema actuală a municipiul Braşov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conţine un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune ale Ţării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reşedinţă de judeţ. Semnificaţia în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea şi Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.

Steagul Braşovului, adoptat de Primărie, este realizat din mătase alb-argintie şi are pe cele două feţe stema municipiului. Deasupra stemei sunt inscripţionate cuvintele „MUNICIPIUL BRAŞOV”, iar sub stemă „Deo vindici Patriæ”. Totuşi, steagurile existente diferă întrucâtva de prevederile hotărârii consiliului local. Pe steag se află doar stema municipiului, sub care, cu litere groase roşii, scrie BRAŞOV. Aceste elemente se întâlnesc doar pe aversul steagului, reversul rămânând alb.

Mai există şi un steag neoficial, propus de Preşedintele Consiliului Judeţean, steag care datează din 1600. Este realizat după o copie a acestuia aflată la Potsdam, în Germania. A reprezentat un cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai Viteazul. Astfel, pe fundal vişiniu (probabil purpuriu iniţial) delimitat, sus şi jos, de două benzi galbene, se află, într-un cerc albastru delimitat de o împletitură aurie, stema Braşovului, sub care scrie „CORONA” cu litere gotice. De deasupra şi de dedesubtul cercului central pornesc panglici galbene către colţuri. În mod curent, acesta este expus astăzi în faţa clădirii în care se află Consiliul Judeţean (respectiv Palatul Justiţiei), pe Turnul Alb şi la Belvedere, pe dealul Varte, deasupra Turnului Negru. Locul din urmă beneficiază şi de iluminat festiv pe timp de noapte, în mod similar drapelului naţional de pe Tâmpa.

modifică Geografie

modifică Localizare

Municipiul Braşov, resedinţa judeţului, se află în centrul ţării, în Depresiunea Braşovului, situat la o altitudine medie de 625 m, în curbura internă a Carpaţilor, delimitat în partea de S şi SE de masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten (Tâmpa) în oraş şi Piatra Mare, la 161 km de Bucureşti. Este accesibil cu automobilul/autobuzul sau cu trenul. În apropierea sa se găsesc localităţile Predeal, Buşteni, Sinaia, Făgăraş şi Sighişoara. Municipiul are o suprafaţă de 267,32 km². Treptat, în procesul de dezvoltare, Braşovul a înglobat în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra) şi Stupini. De asemenea, pe lângă Tâmpa, municipiul a mai înconjurat şi Dealul Şprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetăţii) şi Dealul Pe Romuri, Stejărişul şi chiar înglobează în structura sa vârful Postăvaru.

modifică Ape

Prin municipiul Braşov trec pârâul Graft, (numit şi Pietrele lui Solomon în partea lui superioară), pârâul Valea Tei, Valea Răcădău, Valea Plopilor cu Valea Scurtă, Valea Florilor, Valea Gorganu, Râul Timişul Sec şi Canalul Timiş.

modifică Floră şi Faună

Flora municipiului nu diferă de cea a judeţului. Animalele sălbatice sunt rare, trăind retrase în pădurile din împrejurimi. Turiştii care se aventurează în acestea sunt avertizaţi că pot întâlni urşi, lupi sau vulpi. Muntele Tâmpa este declarat rezervaţie naturală (203,4 ha) care protejează câteva specii de plante rare şi endemice. Spre exemplu, pe versantul sudic există mici suprafaţe cu vegetaţie de stepă.

modifică Climă şi precipitaţii

În Braşov, vara şi iarna durează aproximativ 50 de zile fiecare. Clima municipiului Braşov are un specific temperat-continental, caracterizându-se prin nota de tranziţie între clima temperată de tip oceanic şi cea temperată de tip continental: mai umedă şi răcoroasă în zonele de munte, cu precipitaţii relativ reduse şi temperaturi uşor scăzute în depresiune. Temperatura obişnuită de vară se situează în intervalul 22°C – 27°C, iar cea de iarnă între -10°C şi -2°C. Deseori iarna, temperatura în Poiana Braşov ajunge la +15°C (la soare), în această staţiune putând fi practicate aproape toate sporturile de iarnă. Stratul de zăpadă prielnic pentru schiat durează aproximativ 71 de zile la Braşov. Umiditatea aerului are valori medii anuale de 75%. La nivelul municipiului cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 124,8 mm.

modifică Demografie

Strada Republicii

De-a lungul timpului, o dată cu dezvoltarea economică a oraşului şi extinderea acestuia, a crescut şi populaţia sa. Numai pentru ultimele secole, putem aprecia sporul aproape exponenţial:

Note: ¹ include şi comuna suburbană Ghimbav; ² număr estimativ

modifică În trecut

modifică 1850

Coform recensământului din 1850 populaţia Braşovului era de 21.782 de locuitori, dintre care:

modifică 1890

În anul 1890 Braşovul avea 30.739 locuitori, din care:

modifică 1930

Populaţia Braşovului în 1930

Conform recensământului din 1930 populaţia oraşului Braşov era de 59.232 de locuitori, dintre care:

Ca limbă maternă în Braşov domina limba maghiară, declarată drept limbă maternă de 24.977 de persoane reprezentând 42,2% din locuitori, urmată de limba română, declarată limbă maternă de 19.378 de persoane reprezentând 32,7% din populaţia oraşului, respectiv germana, vorbită ca limbă maternă de 13.276 de persoane reprezentând 22,4% din locuitori. Restul limbilor erau vorbite fiecare de mai puţin de 1% din populaţia urbană. Se cuvine menţionată limba idiş, care a fost declarată drept limbă maternă de un număr de 537 de persoane, reprezentând 0,9% din populaţia Braşovului.

Sub aspect confesional populaţia Braşovului era alcătuită din:

Restul confesiunilor reprezentau fiecare sub 1% din populaţia oraşului Braşov.

modifică Astăzi

Municipiul Braşov are, potrivit recensământului din 2002, o populaţie de 284.596 locuitori. Structura etnică a acesteia este următoarea:

Împreună cu regiunea metropolitană, creată în 2005, Braşovul ar avea, estimativ, 350.000 - 400.000 de locuitori.

modifică Cultură şi Educaţie

modifică Istoric

Teatrul Dramatic

Cultura şi învăţământul şi-au croit loc în viaţa braşovenilor încă de timpuriu. Este destul să amintim de Prima şcoală românească, din Şchei, apărută se pare înainte de 1399, cu seria sa de dascăli (familia Tempea, Diaconu Coresi, Dimitrie Eustatievici etc.) şi tiparniţă proprie. Lucrările apărute aici s-au răspândit în întreg spaţiul românesc. Totodată, preoţi şcheieni plăteau sume, exorbitante uneori, pentru înzestrarea şcolii şi a bisericii Sf. Nicolae cu manuscrise şi tipărituri. În cetate a activat în secolul XVI umanistul sas Johannes Honterus, care a înfiinţat o şcoală, o bibliotecă şi o tiparniţă. A editat numeroase cărţi, iar biblioteca sa a fost faimoasă prin colecţia sa de incunabule. Din păcate, incendiul din 1689 le-a mistuit aproape în întregime. Începând cu secolul XIX s-au înmulţit şcolile, au apărut teatre, publicaţii, s-au organizat diverse serbări cu specific, au apărut telegraful şi telefonul. Acest veac a dat braşovenilor crema intelectualităţii sale, prin familii precum cea a Mureşenilor, Bariţ, Puşcariu, dascălii de la Gimnaziul românesc, profesorii de la liceul Honterus, grupaţi în majoritate în jurul Casinei române, ori a ASTREI. Secolul XX a adus cinematograful, radioul, televiziunea, internetul. Astăzi cultura şi învăţământul sunt reprezentate şi promovate cu succes în rândul tuturor braşovenilor, prin cele mai diversificate mijloace.

modifică Instituţii de cultură

Biblioteca Judeţeană «George Bariţiu»

În Braşov au fost înfiinţate câteva teatre şi o filarmonică: Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu”, Opera Braşov (iniţial Teatrul Muzical, apoi Teatrul Liric), Filarmonica „Gheorghe Dima”, Teatrul de păpuşi „Arlechino”, Centrul Cultural „Reduta”. De asemenea, există şi o serie de organizaţii culturale, în mare parte înfiinţate după 1990. Merită să amintim de Uniunea Artiştilor Plastici, Asociaţia culturală Musashino (Japonia), Alianţa Franceză, Centrul Cultural German, British Council, Casa de cultură a studenţilor şi de Centrul Cultural Japonez. Bibliotecile sunt bine răspândite în oraş, în principal datorită filialelor bibliotecii judeţene. Au fost înfiinţate însă şi alte biblioteci: Biblioteca Alianţei Franceze, Biblioteca Consiliului Britanic, Biblioteca Universităţii „Transilvania”. Cartea este preţuită mult de braşoveni, aici existând atât o serie de librării şi anticariate (Librăria Şt. O. Iosif, Librăria George Coşbuc, Librăria Ralu, Librăria Teora, Anticariatul Aldus, Anticariatul Sympozion) cât şi de edituri (Aldus, Brastar, Diversitas, Editura Univ. «Transilvania», Fundaţia culturală «Arania», Liternet, Mix, Phoenix (Virtipolux), Romprint). Cinematografele s-au împuţinat din perioada comunistă, în principal datorită apariţiei sistemelor performante de home theatre. Cele care au mai rămas sunt: Cinematograful Patria, Cinematograful Modern, Cinematograful Bulevard şi mai nou înfiinţatul cinematograf din Eliana Mall. Domeniul muzicii este reprezentat din nou cu succes, de către Orchestra Filarmonicii «Gheorghe Dima», formaţia rock Grup 74, formaţia rock Conexiuni, formaţia rock Ăia, formaţia rock Experimental, grupurile folk Om Bun şi Taine Folk, formaţia dance Hi-Q şi formaţia dance Fly Project.

modifică Arhitectură

Poarta Ecaterinei, în stil clasic
Pentru detalii, vezi articolul  Arhitectura Braşovuluivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Arhitectura braşoveană, este specifică, fiecare casă avându-şi pitorescul ei. Ridicarea construcţiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condiţiile geografice ale Braşovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate.

Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereţii exteriori sunt lipsiţi de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagră (secolul XIV cu excepţia boltei şi a acoperişului) şi fortificaţiile (secolul XV), se pot aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus şi Grânarul oraşului, toate datând din secolul XVI.

Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea Braşovia), romanic (Biserica Sf. Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (astăzi mai puţin observat, datorită renovărilor, caracteristic porţilor cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolului XVIII, în special faţada Casei Sfatului şi stucaturile locuinţelor din Şchei; catedrala romano-catolică), rococo vienez, neo-renaştere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Braşov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Judeţeană, casele din Şchei care au aparţinut familiilor domnitoare din Ţara Românească) şi modern (construcţiile de după 1980).

modifică Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur”

Pentru detalii, vezi articolul  Festivalul Internaţional Cerbul de Aurvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Sigla actuală a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”

„Cerbul de Aur” este un festival braşovean de tradiţie, care adună pe scena sa tinere talente şi valori internaţionale. Festivalul a fost organizat pentru prima dată în 1968, la dorinţa expresă a guvernului român , ce voia să demonstreze Vestului că România este o ţară deschisă. Patru ani mai tîrziu, Ceauşescu a desfiinţat Cerbul, prin urmările celebrelor sale teze din aprilie. Următoarele şapte ediţii au fost ţinute între 1992 (an în care a fost prezentată şi legenda Cerbului de Aur) şi 1997. Ultimele ediţii s-au desfăşurat între 2001 şi 2005. Pe scena Cerbului au urcat numeroase celebrităţi, atât ca şi concurenţi (Julio Iglesias, 1970; Enrique Iglesias; Christina Aguillera, 1997), cât şi pentru a susţine concerte (Charles Aznavour, Cliff Richard, Dalida, Josephine Baker, Rita Pavone, Patricia Kass, Kenny Rogers, Boy George, Ray Charles, Kyllie Minogue, Diana Ross, Vaya con Dios, Toto Cutugno, Jerry Lee Louis, P!nk, Kelly Family, Ricky Martin) difuzându-se în direct la Televiziunea Română. În 2007 festivalul nu a mai avut loc, urmând să se recupereze în 2008.

modifică Junii Braşoveni

Pentru detalii, vezi articolul  Junii Braşovenivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Juni braşoveni, delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1918

În fiecare an, în Şcheii Braşovului, în prima duminică de după Paşti - a Tomii - atât braşovenii cât şi turiştii asistă la un spectacol cu elemente de mit, rit, ceremonial şi magie. Este vorba despre defilarea junilor şi manifestarea obiceiurilor pe care aceştia le-au moştenit din timpuri străvechi. „Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci” (Julius Teutsch, cronicar sas). Junii din Şchei şi cei din Braşovul Vechi împart tradiţii comune şi au fost uniţi spaţial, înainte de venirea saşilor, care treptat i-au despărţit cu Cetatea. Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Şchei a braşovechenilor. Există mai multe grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanţi, Junii Albiori, Junii Roşiori şi Junii Braşovecheni.

modifică Alte manifestări culturale

modifică Cinema si teatru

modifică Educaţie

Universitatea «Transilvania» din Braşov

Municipiul Braşov deţine un număr de 46 de grădiniţe cu program normal sau prelungit, 28 de şcoli generale, 7 colegii naţionale — care au dat ţării multe valori şi oameni de prestigiu — 7 licee, un seminar teologic, 11 grupuri şcolare, o universitate de stat cu peste 14 facultăţi şi 4 colegii, o academie a forţelor aeriene, precum şi 6 universităţi private şi un număr de şcoli postliceale. De asemenea, în Braşov se organizează periodic cursuri de limbi străine şi de (re)calificare de către diferite firme sau de către Oficiul judeţean al forţelor de muncă. Nivelul învăţământului braşovean este foarte ridicat, în instituţiile din municipiu activând unele dintre cele mai bune cadre didactice din ţară. Numeroşi elevi s-au afirmat în concursurile interne şi internaţionale, aducând Braşovului multe medalii, diplome de recunoaştere şi trofee.

modifică Economie

Avioane IAR80

Dezvoltarea industrială a Braşovului a început în perioada interbelică, atunci când aici a fost înfiinţată fabrica de avioane „I.A.R.” (1925). Aceasta a produs primele avioane româneşti, folosite în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva Uniunii Sovietice. O dată cu terminarea războiului şi venirea armatei ruseşti în Braşov, fabrica a fost desfiinţată şi transformată în uzină de tractoare, iar utilajele şi echipamentul au fost confiscate, luând integral drumul Uniunii Sovietice. Astăzi, fabrica de avioane IAR funcţionează lângă Ghimbav, producând elicoptere Puma după standardele europene.

În ceea ce priveşte industria alimentară, Braşovul are o veche tradiţie a fabricilor de bere, începând cu cele ale lui Wilhlem Czell, cea de la Dârste şi terminând cu „Aurora” de azi. Este de menţionat şi vechea fabrică de ciocolată „Poiana” (ulterior Kraft Jacobs Suchard) care continuă să producă dulciuri. Mai amintim fabrica de panificaţie „Postăvarul” şi fabrica de produse lactate „Prodlacta”.

Noile autobuze Roman

În 1921 la Braşov se înfiinţa fabrica de automobile şi locomotive „ROMLOC”. După venirea comuniştilor la putere, fabrica a fost redenumită „Steagu Roşu” (astăzi „Roman S.A.”). Aceasta a fabricat numeroase modele de camioane, atât sub licenţă străină, cât şi după design românesc. După 1989, firma braşoveană a încercat mereu să ţină pasul cu cerinţele europene, astfel că astăzi produce o gamă largă de autobuze, autoutilitare şi autocamioane cu design nou şi elegant.In prezent "Roman S.A." apartine firmei "Prescon S.A." din Braşov.

Alte firme importante în perioada interbelică erau Scherg (1823) de stofe, Schiel de utilaje hidraulice (1919), Teutsch de scule (1833) şi Kügler de ciment. Actual ele se numesc „Carpatex”, „Hidromecanica”, „I.U.S.” şi „Temelia”, sunt în majoritate firme cu capital privat şi continuă producţia.

Câteva produse ale I.C. «Nivea» Braşov

În perioada comunistă s-au remarcat două mari intreprinderi: Uzina „Tractorul”, ce a produs diferite modele şi tonaje de tractoare, şi Intreprinderea de Produse Cosmetice „Nivea”, firmă care a monopolizat întreg Orientul Apropiat şi Europa estică (blocul comunist) datorită raportului calitate/preţ [1]. „Beiersdorf” a fost prezentă în România încă din 1906, mai precis, de când compania „Samy Hornstein” din Bucureşti devenea distribuitor unic al produselor „Beiersdorf”. În 1949, fabrica „Nivea” din Braşov a fost naţionalizată, iar directorul ei, Tarţia Vasilică, a suferit tortura aplicată de autorităţile de represiune braşovene, după care a fost trimis în temniţă la Aiud. Datorită faptului că, după război, firmei germane i-a fost confiscată marca, chestiune reparată abia în 1997, în urma unui proces, Nivea Braşov a deţinut, o vreme, monopolul asupra dreptului de utilizare a numelui său. Firma braşoveană nu mai există astăzi, locul ei fiind luat de fabrica „Colgate-Palmolive”. Şi alte companii străine şi-au deschis laboratoare şi centre de producţie în Braşov de curând (d. ex. „GlaxoSmithKline”).

O importantă parte a economiei braşovene se bazează pe servicii, construcţii, şi industria uşoară.

modifică Turism

Biserica Neagră
Arhitectura caselor de pe Str. Republicii

Locaţia centrală în cadrul ţării de care se bucură municipiul Braşov fac din acesta un important punct de plecare pentru turiştii din ţară şi străinătate. De aici se pot face excursii la Marea Neagră, în Bucovina, cu vestitele sale mănăstiri, în Maramureş, pe munţii din lanţul carpatic, în zona cetăţilor dacice din Ţara Haţegului etc.

În municipiu, autorităţile au demarat un amplu proces de renovare a vechilor monumente şi de transformare a acestora în puncte muzeale, în mare parte finalizat.

Cea mai bună vedere asupra oraşului se poate obţine din vârful muntelui Tâmpa (960m), unde se poate ajunge cu telecabina sau pe jos.

modifică Obiective turistice

Muzeu Muzee:

Biserici, temple Biserici şi temple

Cetate Alte clădiri, monumente şi locuri

Recreere Parcuri şi rezervaţii naturale

În apropiere poate fi vizitat Castelul Bran sau bisericile fortificate din satele care înconjură Braşovul.

modifică Hoteluri, pensiuni şi restaurante

Municipiul Braşov dispune de o mulţime de hoteluri şi pensiuni de diferite categorii care însumează un număr de peste 5.000 de locuri de cazare. Dintre cele mai importante hoteluri, amintim: „Aro Palace” (de cinci stele), „Piatra Mare”, „Ruia”, „Alpin”, „Acasă la Dracula” şi „Edelweiss” din Poiană (de patru stele), „Capitol”, „Ambient”, „City Center”, „Braşov”, „Coroana” şi „Postăvarul” (de trei stele), iar ca pensiuni sunt de menţionat „Bielmann” şi „Heraldic Club” (de cinci margarete), „Casa Jasmine”, „La Residenza”, „Casa Cranţa”, „Casa Ţepeş” şi „Curtea Braşoveană” (de patru margarete) şi „Leo”, „Stejeriş” şi „Memo” (de trei margarete).

De asemenea, se poate opta pentru turismul rural.

modifică Transport

modifică Transporturi interne

Autobuzele din Braşov

Braşovul are peste 550 de străzi nominalizate, însumând mai mult de 260 km în lungime. Construcţia unor noi cartiere de case şi blocuri modifică aceste cifre de la an la an. Reţeaua stradală este puternic dezvoltată, fiind asigurate iluminatul public, semaforizarea intersecţiilor importante sau realizarea de sensuri giratorii, canalizarea şi salubrizarea lor. În municipiul Braşov există o reţea vastă de transport, călătorii putând opta pentru autobuz, troleibuz sau taxi.

AutobuzÎn Braşov sunt 46 de linii de autobuz şi troleibuz. De asemenea, exista, până de curând, o linie de tramvai, dată în folosinţă la 23 august 1987 (pe linia 101). Datorită problemelor ce le ridică acest mijloc de transport (poluare fonică, cheltuieli însemnate pentru întreţinerea infrastructurii) acesta a fost înlocuit cu troleibuze (linia 8), din 18 noiembrie 2006.

Biletul pentru autobuz/troleibuz costă 1,50 lei / călătorie, cu excepţia liniei 20 (3 lei / călătorie). Se oferă posibilitatea procurării de abonamente pe una / două / toate liniile, pe un interval de 1 / 7 / 30 zile.

Pentru detalii, vezi articolul  Lista mijloacelor de transport în comun din Braşovvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Taxi În Braşov există 7 mari companii de taxi. Tariful, în oraş, este în general de 1 leu/km. Pentru cursele în afara oraşului, tariful este dublu.

Automobile Din Braşov se pot închiria maşini prin intermediul firmelor specializate.

Transport pe cablu În Braşov, transportul pe cablu este bine reprezentat. Există un teleferic ce leagă poalele de culmea Tâmpei şi două telecabine în Poiana Braşov: Kanzel şi Capra Neagră, care merg până pe masivul Postăvaru. Tot în Poiana Braşov mai funcţionează o telegondolă şi 6 teleskiuri. În vederea municipalităţii se află realizarea unei telegondole care va parcurge traseul Gara Centrală - Centrul Vechi - Pietrele lui Solomon - Poiana Braşov.

modifică Transporturi externe