Caligramă este un poem în care dispoziţia grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat şi numele, format, pare-se, prin contracţia cuvintelor caligrafie şi ideogramă. Volumul său, apărut în 1918, se numea Calligrammes. Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidenţiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. necesită citare
Cuprins |
modifică Etimologie
Cuvântul este derivat din limba greacă, cali- venind de la termenul grecesc kallos, care înseamnă frumos „frumos“ iar gramma însemnând „inscripţie“.
modifică Utilizări
Într-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastică are calitatea de a fi „universal-accesibilă“, în vreme ce „imaginea poetică“ stă deschisă numai pentru cel ce cunoaşte codul verbal, limba respectivă.necesită citare
modifică Exemple
După cum se ştie şi din unele manualele şcolare de Literatură şi limbă românănecesită citare, cele mai vechi caligrame aparţin lui Iordache Golescu; în cea care poartă titlul Rugăciunea către oul cel dă Paşt, este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, sugerând un ou „roşu“, în care este dispus textul:
-
Ou -
roşu -
şi frumos -
bună nooă -
în veselie -
dă Paşte ne-aduce -
c-o dragoste dulce -
cu bucurie -
dă-ne nooă -
cel frumos -
roşu -
ou
În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un topor cu două tăişuri, poziţia: înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă este dispusă „în trei semicercuri“ strofa: "Cea mai bună, cea mai tare / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada toporului stă rândul-ax: "Cu care şî verzi, şî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca de bardă-i tristihul: "Dă eşti tare-n mână / nu-l lăsa din mână nici / într-o zi din săptămână".necesită citare
În literatura universală, celebre sunt caligramele poetului francez, Guillaume Apollinaire, unde se renunţă la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conţinutul-text), linia / liniile desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de ochelari etc. (supra).
Pentru caligramă sinestezică din literatura română, Lied, reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozartnecesită citare şi având text bilingv (în română şi în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. [1]
c i
i o
....n d
a
t’
n-
a
m
d
a
n
s
a
t cu o lebădă – / n-ar fi fost prea t$rziu templul meu;cu un nufăr sub ochi, mi-o văd searbădă, / dar mă tem a nu fi cumva zeu: niciodat' n-am dansat cu o lebădă...
m a
a i
....J s
j
e
n'
a
i
d
a
n
s
é
avec un cigne – / mon temple n'aurait été trop tard;avec un lis sous les yeux le le vois fade, / mais j'ai peur de n'être pas un Dieu: jamais je n'ai dansé avec un cigne...
modifică Note
- ^ I. P. Tatomirescu în 2 aprilie 1977, caligramă publicată în deschiderea volumului Încântece (1979, p. 5)
modifică Bibliografie
Ion Pachia Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003, p. 66 sqq.
Vezi şi: poezie concretă, pictopoezie