Cererea şi oferta este un model economic din teoria economică dezvoltat de Antoine Augustin Cournot, publicat în 1838. În 1868 Alfred Marshall a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive şi a face predicţii asupra preţului şi a cantităţii de bunuri produse.
Cuprins |
modifică Cerere
Cererea reprezintă nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pietei, adică prin vânzare-cumpărare. Cererea are drept suport puterea de cumpărare a oamenilor; de aceea, ea exprimă , în acelaşi timp, cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment dar, la preţurile existente, considerând date veniturile şi preferinţele cumpărătorilor. Cererea poate fi
- individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;
- totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;
- agregată sau globală care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor şi la toate bunurile şi serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea şi compararea.
Cererea, ca volum, structura şi nivel al cerinţelor de consum, se schimbă de la o perioadă sau alta, având, deci, un caracter dinamic. Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt: nevoile, venitul si preţul. Relaţia dintre cheltuielile de consum şi venit a fost analizată în sec XIX-lea pentru prima dată, de către E.Engel şi poartă denumirea de "curba lui Engel". Cercetând bugetele de familie din mai multe ţări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanţa relativă a diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte şi locuinţă este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educaţie, cultură etc.) creşte. Cererea se află în raport invers proporţional fata de preţ: când preţul creşte, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micşorează; când preţul scade, cererea creşte.
Legea cererii exprimă relaţia dintre cerere şi preţ, în cadrul căreia cererea evolueză în sens invers faţă de preţ.
modifică Ofertă
Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus să o ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta ca şi cererea se referă la un preţ anume, şi poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei firme şi ca ofertă totală de piaţă. Desigur, în funcţie de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de cantitatea oferită.
modifică Oferta elastică
Se manifestă atunci când modificarea procentuală a ofertei o depăşeşte pe cea a preţului. De exemplu, dacă preţul creşte cu 10%, oferta sporeşte cu mai mult de 10%.
Elasticitatea ofertei se măsoară cu ajutorul coeficientului elasticităţii care exprimă gradul modificării ofertei în funcţie de schimbarea preţului:
![\frac{Keo}{p}=\frac{\Delta O}{\Delta P}=\frac{[\frac{(O_1-O_0)}{O_0}]}{[\frac{(P_1-P_0)}{P_0}]}](http://upload.wikimedia.org/math/2/c/f/2cfad3b830f351c992b99bfcdc7cfb9e.png)
unde:
- Keo/p - coeficientul de elasticitate a ofertei funcţie de preţ;
- ΔO - variaţia ofertei unui bun economic;
- ΔP - variaţia preţului unui bun economic;
- O1 - oferta la nivelul curent;
- O0 - oferta la nivelul de bază;
- P1 - preţul la nivelul curent;
- P0 - preţul la nivelul de bază.
modifică Bibliografie
- Manual Economie pentru clasa a XI-a, Editura Economică, 2000