Comerţul electronic (în engleză: Electronic Commerce sau E-Commerce, care se citeşte aproximativ 'i-co-'mărs) este demersul de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii şi schimb de mărfuri între ofertant şi viitorul cumparător. În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut popular şi termenul echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacţiile bursiere electronice.
Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerţ electronic poartă denumirea de tranzacţie electronică.
Strâns legate de comerţul electronic pot fi legate şi alte activităţi electronice, de exemplu servirea cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri sau şi conducerea unei organizaţii prin mijloace electronice.
În tranzacţiile comerciale clasice se disting următoarele etape:
- informarea comercială referitoare la tranzacţie şi anume cercetarea de marketing;
- încheierea contractului comercial general;
- comandarea/vânzarea produsului sau a serviciului;
- plata.
În cadrul comerţului electronic pot fi tranzacţionate bunuri şi servicii digitale (sunt excluse fazele logistice), iar locul în care sunt tranzacţionate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piaţă electronică (în limba engleză e-marketspace) – contextul virtual în care cumpărătorii şi vânzătorii se găsesc unii pe alţii şi tranzacţionează afaceri electronice.
Cuprins |
modifică Categoriile comerţului electronic
Comerţul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice şi juridice, cât şi a statului sau a instituţiilor acestuia. În funcţie de relaţiile dintre aceşti participanţi au luat naştere mai multe categorii de comerţ electronic.
modifică B2B (business-to-business)
Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii. În România domeniul B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în firme la nivel înalt. Studii recente arată că în România există mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intră pe Internet de la locul lor de muncă (inclusiv şcoli şi universităţi), şi peste 42.000 de domenii de nivel înalt înregistrate.
modifică B2C (business-to-consumer)
Model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali – persoane fizice.
În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare. Consumatorii încă experimentează online, dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul clienţilor; aceste probleme sunt legate de crearea securităţii transacţiilor, asigurarea protecţiei clienţilor, mărirea vitezei de transfer în reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet.
Majoritatea utilizatorilor Internet particulari au acces la Internet prin intermediul locului lor de muncă, şi numai circa 200.000 de oameni dispun de un acces personal. Office of National Statistics din Marea Britanie susţine că vânzările B2C pe glob au depăşit 10 miliarde de dolari în 2001, piaţa fiind în plină expansiune.
modifică C2B (consumer-to-business)
Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vânzători care să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.
modifică C2C (consumer-to-consumer)
Acest model se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori. Un exemplu din acest domeniu care are un succes enorm în întreaga lume este sistemul eBay.
modifică E-government
Această formă de comerţ electronic este întâlnită în următoarele forme: B2G (business to government), G2B (government to business), G2C (government to consumer). Aici prin "government" se înţelege administraţia statului respectiv.
modifică B2G (business-to-government)
Guvernele utilizează canale de comerţ electronic pentru creşterea eficienţei operaţiunilor şi îmbunătăţirea serviciilor oferite cetăţenilor-clienţi. O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este intensificarea utilizării Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de la vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.
Între anii 1980-1990 câteva guverne inovatoare au început să utilizeze B2G, folosind sistemul dial-up în transmiterea "bulletin board services" (BBS), care asigură accesul online la cererile curente de informaţii, oportunităţi, consultanţă. Acestă abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la aceeaşi tehnologie software pentru a putea utiliza informaţia.
Departamentul (ministerul) de Apărare al Statelor Unite, pentru a atinge o audienţă naţională şi internaţională largă, şi-a proiectat reţeaua VAN proprie. Această soluţie a cerut ca furnizorii să se aboneze la serviciile reţelelor de provideri Internet şi să utilizeze capacităţile de comunicare cum ar fi software-ul necesar transmisiilor EDI.
Implicarea administraţiilor statale în comerţul electronic are un efect catalitic pe plan local, în mediul de afaceri dintr-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele mai mari economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei mai mari de bunuri şi servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumpărători online, în vederea sprijinirii apariţiei unei comunităţi de afaceri prin comerţul electronic, solicită o implicare activă din partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci şi ca participant la comerţul electronic, ca o sursă ideală de training şi asistenţă tehnică pentru noile firme de e-commerce.
modifică G2B (government-to-business)
Model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de la persoanele juridice.
modifică G2C (government-to-consumer)
Acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor online).
modifică Beneficiile comerţului electronic
Având ca suport reţeaua Internet şi eventual şi utilizarea unor pachete de programe software specifice, comerţul electronic a avut şi are avantaje şi beneficii pentru firme, consumatori individuali şi societate.
modifică Pentru firme
- Extinderea pe pieţele internaţionale prin asigurarea de servicii şi performanţă;
- Asigurarea unei deschideri totale în privinţa relaţiilor cu clienţii: aceştia pot căpăta o imagine aproape completă asupra tuturor angajaţilor, ofertanţilor şi partenerilor lor.
- Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare şi regăsire a informaţiei, până acum bazată pe hârtie, prin crearea unui sit web atractiv cu funcţia unui magazin virtual. Siturile web personalizate, sugestiile pentru cumpărare şi ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură substitui interacţiunile de tip faţă în faţă, de tip tradiţional;
- Crează posibilitatea modelării produselor şi serviciilor după nevoile cumpărătorilor şi simplificarea procedurilor;
- Costuri de comunicaţie mai mici.
- Seriozitate şi siguranţă. Serverele paralele, redundanţa hardware-ului, tehnologia fail-safe, încriptarea informaţiei şi firewall-urile pot îndeplini această cerinţă;
- Creşterea competitivităţii şi raţionalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne şi prin tehnologii ale informaţiei.
- Construirea unui lanţ valoric electronic, în care se pune accentul pe un număr limitat de competenţe-cheie -- opusul unui magazin "cu o singură oprire". (Magazinele electronice pot fi atât speciale cât şi generale, dacă sunt programate corect.)
modifică Pentru consumatori
- Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii la orice oră din zi, în tot timpul anului, din aproape orice locaţie;
- Acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere a produselor şi preţurilor;
- Consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru oferind un produs sau o linie de produse care atrage potenţialii clienţi prin preţuri competitive, la fel ca şi în comerţul ne-electronic;
- Permite o livrare rapidă a produselor şi/sau serviciilor (în anumite cazuri);
- Consumatorii pot să primească informaţii relevante în decursul câtorva secunde, şi nu zile sau săptămâni;
- Asigurarea motivaţiei consumatorilor de a cumpăra şi, la nevoie, de a şi returna. Vânzările promoţionale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Linkurile de pe alte situri web şi programele afiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor;
- Face posibilă participarea în licitaţii virtuale;
- Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianţii din Internet pot asigura acest tip de ajutor printr-o amplă informare comparativă şi prin facilităţi bune de căutare;
- Permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători în comunităţi electronice şi să compare experienţele;
- Lăsând clienţii să se ajute singuri. Asigurând funcţionarea unui sit de autoservire, uşor de folosit fără asistenţă, poate fi de ajutor în acest sens;
- Facilitează competiţia, ceea ce rezultă în scăderea preţurilor.
- Familiarizează consumatorii cu tehnologia şi îi ţine pe aceştia în pas cu ultimele noutăţi.
modifică Pentru societate
- Crearea unui "simţ comun" al comunităţii comerciale, de exemplu prin chaturi, foruri ce solicită implicarea clientului, scheme de loialitate şi programe de afinitate;
- Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, ceea ce micşorează traficul rutier şi poluarea aerului;
- Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cu avanateje pentru cei cu venituri mai mici;
- Creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţesc calitatea;
- Pune la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă pentru a răspunde rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic.
modifică Vezi şi
modifică Legături externe
- Teleactivities Network, What is E-Commerce? (accesat la data de 25 August 2004)
- How E-commerce Works (accesat la data de 25 Noiembrie 2007)