- Pentru alte utilizări, vezi Politică (dezambiguizare).
 |
Portal Politică |
Politica este ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni ş.a.m.d. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremaţie ideologică etc. Politică reprezeintă deasemenea orientarea, activitatea, acţiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne şi externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau acţiune.[1]
Politica este procesul prin care sunt luate decizii în interiorul unor grupuri. Deşi termenul este folosit în general pentru a comportamentul din interiorul guvernelor, se observă existenţa sa în toate interacţiunile grupurilor umane, inclusiv în cele din cadrul instituţiilor de corporaţie, academice şi religioase.
|
Politică |
|---|
| Democraţie |
| Alegeri |
| Partide politice |
| editează |
Ştiinţa politică este studiul comportamentului politic şi examinează achiziţia şi aplicarea puterii.
Un teoretician, Harold Lasswell, definea politica drept "cine primeşte ce primeşte, când şi cum".
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
 |
Acurateţea acestui articol sau a acestei secţiuni este disputată Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţie |
Cuprins |
modifică Geneza politicului
Ipoteza marxistă
Activitatea politică s-a născut pe o anumită treaptă de evoluţie a colectivităţii umane în condiţiile în care produsul muncii colective depăşea necesarul de consum şi exista posibilitatea acumulării unor bunuri în interes privat.Această stare de lucruri diferită de starea anterioară a dat naştere la opoziţie a unor membri ai colectivităţii, născându-se lupta dintre cei ce posedă şi cei ce nu posedă.Miza fiind bunurile acumulate, existau două posibilităţi: fie repartiţia se făcea just, fie se iniţia lupta pentru menţinerea stării create de această diferenţă.Odată intrată în logica luptei colectivitatea se scindează fiecare parte dorind a instaura raporturi favorabile sieşi prin intermediul forţei ce începe să se structureze ierarhic ca grup armat, dând naştere germenului statului.Odată apărut elementul statal, cei mai inteligenţi dispuneau de intrumentul social ce garanta regulile de comportament a subgrupurilor şi indivizilor componenţi ai comunităţii, în conformitate cu scopurile proprii.Ulterior, întreaga activitate politică s-a defăşurat în jurul instrumentului puterii, adică a statului, ca acaparare a aparatului statal, ca subordonare şi meţinere în subordine a sistemului statal.
Sursa informaţională:
,,Dicţionar de filozofie,, Editura Politică 1978
modifică O stare naturală
În 1651, Thomas Hobbes publică cea mai faimoasă lucrare a sa, Leviathan, în care propunea un model timpuriu de dezvoltare umană pentru a justifica crearea asociaţiilor umane. Hobbes descrie o stare de natură ideală în care fiecare persoană avea drepturi egale la orice resursă a naturii şi era liber să se folosească de orice mijloace pentru a beneficia de acele resurse. El afirma că o astfel de dispunere a creat un “război al tuturor împotriva tuturor” (bellum omnium contra omnes). Mai departe, afirma că oamenii semnau un contract social, renunţând astfel la drepturile absolute pentru anumite beneficii.
Deşi se pare că această cooperare socială şi ierarhiile dominante au precedat societăţilor umane, modelul lui Hobbes ilustrează o explicaţie raţională pentru crearea societăţilor (politicilor).
modifică Compoziţia sistemului politic
Privit din punctul de vedere sistemic politicul este un subsistem al sistemului social şi conţine următoarele părţi componente: instituţiile, organizaţiile politice şi conştiinţa politică.
Instituţiile politice sunt instituţii prin intermediul cărora se exercită puterea.Prima instituţie politică este statul ca instrument social organizat.Partidele contituie instituţia care, deţinănd dreptul de conducere a statului, poate transpune în practică programul de acţiune propriu.
Organizaţiile politice sunt grupurile umane formale şi informale (neoficiale) care reprezintă şi categorii sociale mai largi, care exercită influenţe, presiuni, propagandă sau agitaţii în favoarea sau în defavoarea partidelor cu acces la conducerea statului.
Clasele sociale politizate constituie un alt element al sistemului politic, devenind active în special în perioadele de conflict politic, fiind capabile să exercite influenţa pentru deţinerea puterii în stat, fie formal, prin vot, fie informal - prin forţă.
Conştiinţa politică există simultan pe mai multe nivele de structurare şi anume psihologia individuală politică, ca formă comună a conştiinţei politice şi ca formă structurată a conştiinţei politice.
Conştiinţa politică de nivel psihologic constă în cunoştinţe politice rudimentare, locale,interese politice minore,norme cu aplicaţie redusă, sentimente politice specifice.
Conştiinţa politică comună este dominată de cunoştinţe politice relativ stabile, interese comune structurate ale grupurilor, norme politice interiorizate prin experienţă colectivă. Conştiinţa politică comună serveşte acţiunilor de grup politic bazal.
Conştiinţa politică structurată superior se prezintă ca o concepţie politică unitară despre societate ca total şi ca o doctrină politică ce converteşte ideile concepţiei privitoare la stările de fapt în norme generale de acţiune pentru schimbarea ordinii sociale în conformitate cu interesele clasei reprezentate. În continuarea acestor forme structurate există programul politic, parte integrantă a conştiinţei politice, care vizează direct înfăptuirea concretă a scopurilor fundamentale ale clasei politice reprezentate.
modifică Note
- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998
modifică Bibliografie
- Dicţionar de filozofie, Editura Politică, Bucureşti 1978